M-am pronunțat, pe 19 aprilie, în plenul Parlamentului European, împotriva propunerii de modificare a directivei din 2003 a Comisiei Europene în ceea ce privește impozitarea produselor energetice și a electricității. Am votat de asemenea împotriva rezoluției cu privire la această propunere.

Găsiți mai jos textul integral al intervenției mele.

Propunerea are loc într-un moment dificil pentru economia europeană. Mărirea nivelurilor accizelor la produsele energetice, precum și la energia electrică ar putea genera creșterea încasărilor bugetare. Însă, tot cetățenii UE, deja afectați de aplicarea unor măsuri dure de austeritate, ar fi cei asupra cărora s-ar răsfrânge astfel de decizii, în special în ceea ce privește gospodăriile vulnerabile.

În plus, se prevede creșterea nivelului minim al accizelor pentru motorină începând cu anul 2013, în contextul în care motorina este în prezent impozitată mai puțin decât benzina. Acesta nu este un termen realist pentru a pune în practică o astfel de măsură, fără a bulversa piața în statele membre în care motorina este preferată de către deținătorii de autoturisme tocmai datorită prețului mai scăzut.

Propunerea de directivă privind impozitarea produselor energetice și a electricității este fără îndoială una ambițioasă din punct de vedere al protecției mediului. Sunt de acord că avem nevoie de o reducere considerabilă a emisiilor de CO2 nu doar din perspectiva sustenabilității mediului, ci și a sănătății, însă trebuie să evităm să împovărăm și mai tare cetățenii europeni.

Am salutat, în data de 19 aprilie, în plenul Parlamentului European, documentul lansat recent de Comisia Europeană privind ocuparea forţei de muncă, care include propuneri referitoare unui salariu minim şi unor condiţii de muncă decente la nivel european. Comisia Europeană respinge, prin intermediul documentului, retorica potrivit căreia măsurile de austeritate aplicate lucrătorilor ar putea avea alte efecte decât sărăcirea populaţiei pe termen lung.

Găsiți mai jos textul integral al declarației mele.

Comisia Europeană a lansat strategia sa privind ocuparea forței de munca, în contextul în care UE se confruntă astăzi cu o rată de șomaj foarte ridicată, în special în rândul tinerilor. Rata șomajului în UE a fost, la sfârșitul lunii februarie a acestui an, de 10,2% și de peste 22% în rândul tinerilor. În România, rata șomajului se ridica la 7,1%.

Documentul conține sugestii importante pentru încurajarea creării unor locuri de muncă de calitate, precum subvenționarea acestora, trecerea de la taxarea muncii la alte tipuri de taxare, asigurarea unor salarii decente pentru lucrători, crearea de locuri de muncă pentru tineri, formarea angajaților pe tot parcursul vieții, sau elaborarea unor strategii pentru a dispune de un număr suficient de profesioniști în domeniul sănătății.

Printre aceste propuneri se număra și cea, foarte ambițioasă, privind un sistem de salarii minime la nivel european, o necesitate atât pentru bunăstarea cetățenilor europeni, cât și pentru definitivarea pieții unice. Este vorba despre încurajarea stabilirii unor salarii minime adecvate în statele membre UE. Executivul european nu propune un nivel comun al salariului minim în Europa, însă subliniază importanța acestuia ca mecanism în lupta împotriva sărăciei. Consider că această propunere este un prim pas către un salariu minim european.

Putem observa importanța pe care Comisia Europeană o conferă, în document, salariului și condițiilor de muncă decente în combaterea șomajului și a crizei. Nimeni nu mai crede în așa-zisele beneficii ale aplicării unor măsuri dure de austeritate lucrătorilor. Acestea nu pot conduce decât la sărăcirea pe termen lung a populației.

Cu toate acestea trebuie să fim conștienți că, din păcate, ideile avansate de executivul european nu prezintă obligativitate, în contextul în care politicile sociale se află în continuare sub responsabilitatea exclusivă a statelor membre. Este răspunderea guvernelor naționale de a aplica recomandările Comisiei Europene și, de ce nu, de a decide pe viitor cedarea unei parți a suveranității lor în favoarea Uniunii.

Am declarat ieri, în plenul Parlamentului European, că este nevoie de un cadru de taxare a companiilor la nivel european pentru a favoriza integrarea economică a statelor membre şi pentru a definitiva piaţa unică europeană. Susţin de asemenea introducerea unui nivel minim de taxare a companiilor la nivel european.

Propunerea Parlamentului European în acest domeniu a fost votată astăzi. Aceasta include o foaie de parcurs privind obligativitatea folosirii regulilor administrative comune, într-o primă etapă pentru societăţile europene, apoi pentru companiile mari şi eventual, ca urmare a unei evaluări a Comisiei, pentru companiile mici şi mijlocii.

Găsiţi mai jos textul integral al intervenţiei mele, care a avut loc în cadrul dezbaterii privind Baza fiscală consolidată comună a societăților.

Raportul pe care îl vom vota mâine este un semnal puternic către guvernele statelor membre în favoarea introducerii unui cadru de taxare a companiilor la nivel european. Este o cerință pe care Parlamentul a înaintat-o în mai multe rânduri, aceasta constituind un pas spre definitivarea pieței interne europene și spre integrarea economică a statelor membre.

Nu trebuie să uităm că numeroase companii își desfășoară astăzi activitatea în mai multe state ale Uniunii. Reprezentând un sistem comun de reguli în domeniu, Baza fiscală consolidată comună a societăților va reduce în mod semnificativ costurile administrative ale companiilor și va crește transparența, Uniunea urmând să devină un loc mai atractiv pentru investitori. Comisia Europeană estimează o reducere anuală de 700 de milioane de euro a costurilor relative conformării cu legislația și diminuarea numărului de cazuri de evaziune fiscală.

În acest context, susțin prezenta propunere și consider necesare pe viitor atât aplicarea sistemului la întreprinderile mici și mijlocii, cât și introducerea unui nivel minim de taxare la scară europeană. Îmi exprim de asemenea speranța ca propunerea Parlamentului sa fie pe deplin luată în considerare de către Consiliul de Miniștrii.

În contextul în care UE nu poate depăși recesiunea fără a investi în domenii cheie, am subliniat, în plenul Parlamentului European, importanţa propunerii PE de majorare a capitalului Băncii Europene de Investiții (BEI). Consider, de asemenea, că proiectele BEI care se desfășoară în regiunile şi statele cu cele mai mari dificultăţi economice ar trebui să beneficieze de prioritate.

Intervenția mea a avut loc în cadrul dezbaterii privind Raportul anual al Băncii Europene de Investiții pentru 2010 pentru care sunt raportor al grupului meu politic, Alianța Progresistă a Socialiștilor şi Democraților, în Comisia pentru afaceri economice şi monetare.

Mai jos găsiți textul integral al intervenției mele.

Avem de-a face cu o realitate incontestabilă: Uniunea nu poate depăși recesiunea pe care o cunoaște exclusiv prin aplicarea unor măsuri de austeritate. Ea are nevoie de creștere economică solidă; iar aceasta din urmă se construiește prin investirea în cercetare, dezvoltare şi infrastructură. În acest context, Parlamentul European solicită astăzi guvernatorilor BEI să aprobe o majorare semnificativă a capitalului băncii.

Trebuie să acționăm rapid pentru a încuraja dezvoltarea unor industrii durabile şi crearea de locuri de muncă. Am spus-o deja în cadrul Raportului Băncii Europene de Investiții pentru 2009 şi voi repeta aceeași idee şi astăzi: Comisia Europeană are datoria de a introduce Obligațiunile pentru finanțarea de proiecte cât mai curând cu putință, de preferință înainte de perioada bugetară 2014-2020.

La final, aş dori să atrag atenția asupra faptului că BEI ar trebui să acorde prioritate proiectelor de investiții situate în regiunile şi statele membre care se confruntă cu cele mai mari dificultăţi economice şi cu cele mai grave problemele de lichiditate.

Am intervenit în plenul Parlamentului European pentru a susține decizia de a continua programul de distribuire a produselor alimentare către persoanele cele mai defavorizate din UE. Cred, totodată, în necesitatea asumării de către UE a luptei împotriva sărăciei şi excluziunii sociale, în contextul în care viitorul programului pentru ajutorarea persoanelor celor mai vulnerabile este incert după 2013.

Găsiți mai jos textul integral al intervenției mele.

Uniunea Europeană nu face suficiente eforturi pentru a răspunde nevoilor fundamentale ale cetățenilor săi, profund afectați de criza economică pe care o traversăm. Elaborăm strategii complexe pentru combaterea sărăciei şi excluziunii sociale, apoi le rebotezăm pentru a ascunde incapacitatea de a produce o îmbunătățire reală, vizibilă, a condițiilor de trai. Liderii europeni se preocupă excesiv de salvarea sistemului bancar, pe măsura ce gradul de sărăcie se adâncește în Europa.

Reamintesc că un obiectiv important al Strategiei Europa 2020 este reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului de persoane afectate de sărăcie până în anul 2020. Este dezamăgitor, în acest context, că mai multe state membre au ales să își manifeste opoziția pentru continuarea sprijinirii celor mai defavorizați cetățeni din bugetul pentru Politica Agricolă Comună.

Salut deblocarea negocierilor şi continuarea programului până la sfârșitul anului 2013- rezultat al eforturilor Comisiei şi Parlamentului European – însă doresc să îmi exprim în același timp speranța că solidaritatea cu persoanele cele mai vulnerabile nu va avea ca dată de expirare anul 2013.

Consider ca propunerea de a transmite ACTA către Curtea Europeana de Justiție ar fi întârziat în mod nejustificat luarea unei decizii asupra acordului. Ar fi fost necesare aproximativ 18 luni pentru a obține opinia CEJ, la care s-ar fi adăugat timpul pentru dezbaterea ulterioară din Parlamentul European. În acest context, am votat, împreună cu majoritatea colegilor mei, împotriva interpelării Curții de Justiție.

Motivele pentru a respinge Acordul sunt îndeajuns de numeroase şi de clare pentru a nu necesita opinia CEJ. Așa cum am mai declarat, limbajul permisiv al textului este interpretabil şi poate duce la încălcarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor. De asemenea, eficienţa ACTA ar fi una redusă în contextul în care statele care cunosc cea mai mare amploare a fenomenului de contrafacere nu sunt semnatare.

Am speranța că Parlamentul European se va pronunța împotriva Tratatului comercial anti-contrafacere în luna iunie, atunci când va fi chemat să ia o decizie.

Am atras atenția, joi, în plenul Parlamentului European, asupra situației alarmante a traficului de persoane şi organe din regiunea Sinai, în Egipt. Consider că este necesară întețirea eforturilor pentru eradicarea acestui flagel, prin colaborarea autorităţilor egiptene şi israeliene cu Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați. Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe, Catherine Ashton, trebuie de asemenea să dea întâietate acestei teme în cadrul dialogului său cu Egiptul.

Găsiți mai jos textul integral al intervenției mele.

Regiunea Sinai este o zonă de tranzit pentru persoane din Africa sub-sahariană care încearcă să pătrundă în Israel, fugind de conflictele, instabilitatea politică și dezastrele naturale pe care le cunosc în țările din care provin. Din păcate, ele sunt întâmpinate de grupuri de traficanți de persoane și organe.

Aş dori să atrag atenția, în spiritul rezoluției pe care o vom vota astăzi, asupra cazului lui Solomon W., singurul supraviețuitor dintr-un grup de persoane răpite, în prezent urmărit de rețeaua traficanților de organe. Acesta are nevoie de protecție urgentă.

Nu putem să rămânem indiferenți la aceste practici inumane. Autoritățile israeliene și egiptene au datoria de a lua măsurile necesare pentru a combate traficul de persoane și de organe și de a proteja și respecta drepturile solicitanților de azil, colaborând în acest sens cu Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați.

În acest context, solicit doamnei Catherine Ashton să dea întâietate temei combaterii traficului de persoane în cadrul dialogului său cu Egiptul.

Am acordat un interviu pentru site-ul Grupului Socialistilor si Democratilor din Parlamentul European privind incheierea disputei dintre UE si cei doi mari parteneri comerciali, SUA si Canada, in ceea ce priveste restrictiile de import pe piata europeana de carne de vita tratata cu hormoni.

Puteti sa urmariti interviul aici:

http://www.sdbroadcasting.com/

Miercuri a avut loc, in cadrul plenului Parlamentului European, dezbaterea privind importurile de carne de vita de calitate superioara in UE.  Uniunea Europeana a interzis pana de curand importurile de carne de vita tratata cu hormoni provenind din SUA si Canada. Aceste state au impus, la randul lor, sanctiuni anumitor produse din UE, daunand astfel producarilor europeni.  In interventia pe care am avut-o in marja acestei dezbateri, am salut ajungerea la memorandurile de intelegere intre UE si SUA, respectiv UE si Canada, deoarece consider ca incheierea acestei dispute comerciale este in avantajul producatorilor, dar si consumatorilor europeni.

Găsiţi mai jos textul integral al intervenţiei mele:

Salut ajungerea la un memorandum de înțelegere intre UE si SUA, precum si intre UE si Canada. Consider că finalizarea acestora la timp este în interesul producătorilor europeni. Economiile UE si SUA însumează aproape o jumătate din PIB-ul mondial. Parteneriatul  transatlantic este vital pentru economia, comerțul şi locurile de muncă europene, iar disputele comerciale îngreunează cooperarea dintre cei doi parteneri comerciali.

In același timp, trebuie respectata rezoluția Parlamentului European din 8 martie 2011, prin care s-a cerut încetarea sancțiunilor impuse de către SUA si Canada produselor provenind din UE si crearea unor garanții clare cu privire la importurile din carne de vita care trebuie sa se alinieze cerințelor de siguranța alimentara stabilite de legislația europeana. Salut, in acest sens, propunerea ca executivul european sa poată suspenda contingentul tarifar anual in cazul in care acordul nu este pus in aplicare sau menținut de către Statele Unite sau Canada.

Marti a avut loc, in cadrul plenului Parlamentului European, dezbaterea privind exploatarea copiilor prin munca pe plantatiile de cacao.  Am avut o interventie in marja dezbaterii prin intermediul careia am pledat pentru incetarea folosirii copiilor ca forta de munca.

Găsiţi mai jos textul integral al intervenţiei mele:

Potrivit UNICEF, aproximativ 158 milioane de copii între 5 și 14 ani lucrează, respectiv unul din șase copii la nivel mondial. Milioane de copii muncesc în condiții ce le pun sănătatea în pericol, intrând în contact cu produse chimice nocive. Doar în Africa de Vest mai mult de 100.000 de copii lucrează în cele mai dificile condiții pe câmpurile de cacao, iar 10.000 dintre ei sunt victimele traficului de persoane. Prețurile mici de comercializare pentru cacao împing fermierii să folosească forța de muncă infantilă, acest lucru având consecințe profunde asupra sănătății copiilor și a activității lor școlare.

Consider accesul la educație o condiție fundamentală pentru reducerea sărăciei și pentru încetarea exploatării copiilor în câmpul muncii. Uniunea dispune de instrumentele necesare pentru a convinge statele care încă folosesc copii ca forță de muncă să pună capăt acestei practici. Reamintesc aici de posibilitatea suspendării acordării preferințelor comerciale din cadrul sistemului generalizat al preferințelor, precum și de necesitatea ca toate acordurile comerciale cu țările terțe să conțină dispoziții privind eliminarea muncii copiilor.