Raportul privind munca fortata a copiilor pe campurile de bumbac din Uzbekistan a fost adoptat de catre plenul PE

Astazi, 15 decembrie 2011, a avut loc votul din plenul PE cu privire la raportul pe care l-am redactat cu scopul de a  amana includerii produselor textile in Acordul de parteneriat si cooperare dintre UE si Uzbekistan.

Parlamentul European ar fi trebuit să își dea acordul pentru propunerea Comisiei Europene de a conferi comerțului de textile dintre UE si Uzbekistan un cadru juridic adecvat, însă forul legislativ a decis astăzi, cu 603 voturi favorabile, amânarea aprobării acordului, în contextul în care mai multe organizații internaționale și non-guvernamentale și-au exprimat îngrijorarea cu privire la utilizarea muncii forțate a copiilor pe câmpurile de bumbac din Uzbekistan.

 

 

Mai jos puteti gasi textul interventieidin plenul PE, din cadrul dezbaterii raportului pe care l-am redactat: 

Introducere

Domnule Președinte,

Domnule Comisar,

Stimați colegi,

Parlamentului European i s-a solicitat aprobarea pentru un protocol de modificare a Acordului de parteneriat și cooperare dintre Uniunea Europeană și Uzbekistan, astfel încât comerțul cu produsele textile să beneficieze de un cadru juridic adecvat. Acesta este lacunar în prezent, deoarece textilele au constituit un punct sensibil în negocierile din anii ´90 pentru Acordurile de parteneriat și cooperare cu țările din fosta Uniune Sovietică. Protocolul în discuție dorește includerea textilelor în Acord, astfel încât securitatea juridică a exportatorilor din UE să fie garantată.

Dincolo de acest context general se află însă o problemă serioasă față de care Parlamentul European nu poate să nu reacționeze: acuzațiile de folosire a muncii forțate a copiilor în câmpurile de bumbac din Uzbekistan. Acesta este principalul motiv pentru care am decis, in urma dezbaterilor din Comisia INTA, redactarea acestui raport interimar.

Uzbekistanul este pe locul cinci în clasamentul mondial al producătorilor de bumbac și pe locul trei în cel al exportatorilor de bumbac. Potrivit mai multor rapoarte ale grupului de inițiativă al militanților pentru drepturile omului în Uzbekistan, realizat în parteneriat cu Forumul Internațional pentru drepturile civile, precum si ale Forumului uzbec-german pentru drepturile omului sau ale organizației non-guvernamentale Anti-slavery International, în Uzbekistan, sistemele politice și economice sunt controlate de stat. Bumbacul este produs în exploatații agricole private, dar bumbacul recoltat trebuie cedat unor firme deținute de stat la un preț stabilit de acesta.

Conform acelorași publicații, angajații guvernamentali mobilizează copiii ca o sursă ieftină de forță de muncă în perioada de recoltare a bumbacului. Estimările variază de la 200 000 până la 2 milioane de copii cu vârste între 9 și 15 ani. Statul  este cel care stabilește cotele pentru bumbac, iar acestea trebuie îndeplinite.

Școlile sunt obligate să trimită copiii pe câmpurile cu bumbac. Angajații administrativi și cadrele didactice care refuză să se supună își riscă locul de muncă. Familiile copiilor care refuză să muncească sunt supuse la presiuni din partea poliției și a procuraturii. Autoritățile amenință că nu vor plăti pensiile și alocațiile sociale, că vor întrerupe alimentarea cu curent, gaz și apă și chiar că îi vor aresta, reține și pune sub acuzare pe membrii familiilor care nu se supun.

Multe școli, în special cele din zonele agricole, sunt închise din septembrie până în noiembrie sau decembrie. Astfel, copiii de la școlile respective pierd două-trei luni de școală anual.

Guvernul uzbec neagă existența acestei probleme și declară că este vorba despre activități agricole familiale. În urma acuzațiilor constante privind munca forțată a copiilor, guvernul uzbec a fost obligat să ratifice în 2008 cele două convenții ale OIM privind munca copiilor, după care a aprobat Planul național de acțiune pentru aplicarea acestora.

De-a lungul timpului, mai multe organizații internaționale ca ONU sau OIM s-au arătat îngrijorate de utilizarea muncii forțate a copiilor în Uzbekistan. Cu toate acestea, guvernul uzbec nu permite accesul observatorilor internaționali independenți în țară în perioada recoltei pentru a verifica aplicarea convențiilor OIM.

În calitate de raportor, am încercat să mă întâlnesc cu toate părțile implicate în acest acord. Regret ca nu a fost posibil un schimb de opinii in Comisia INTA cu ambasadorul Uzbekistanului la UE, deși acesta a fost invitat in repetate rânduri. Consider ca acesta ar fi putut sa ne ofere o imagine a situației din interior. Din păcate, nici întâlnirea bilaterala pe care am reușit sa o am cu ambasadorul nu a fost edificatoare.

Pe de altă parte, doresc să mulțumesc reprezentanților Comisiei Europene care s-au arătat deschiși fata de îngrijorările exprimate de către Parlamentul European, dar și colegilor mei deputați care au adus o contribuție valoroasă formei finale a raportului.

Trebuie să recunosc, în același timp, că negocierile cu celelalte grupuri politice nu au fost ușoare, au trebuit făcute și compromisuri, deși aș fi fost înclinat să cred că un astfel de subiect, care atinge problematica drepturilor copiilor ar fi trebuit să se bucure din start de unanimitate.

Consider, totuși, că am reușit să obținem un raport echilibrat, prin intermediul căruia solicităm Consiliului si Comisiei să sprijine cererea adresată de OIM Uzbekistanului de a accepta o misiune de observare tripartită la nivel înalt care să beneficieze de deplină libertate de mișcare, cu scopul de a evalua aplicarea convențiilor OIM.

În cazul în care se descoperă încălcări grave și sistematice ale obligațiilor Uzbekistanului, Comisia ar trebui să examineze posibilitatea inițierii unei anchete referitoare la retragerea temporară a preferințelor acordate în cadrul Sistemului generalizat al preferințelor.

 Aș dori să fac referire, în acest context, la petiția inițiată de către organizația Anti-slavery, prin care se solicită încetarea preferințelor comerciale acordate de către Uniunea Europeană Uzbekistanului. Săptămâna trecută am avut ocazia să cunosc câțiva studenți din Eastbourne care au venit la Parlamentul European, împreună cu membri ai Anti-slavery, pentru a cere Uniunii Europene sa protejeze drepturile copiilor din Uzbekistan. Am fost profund impresionat de îngrijorarea manifestată de aceștia pentru soarta altor tineri mai putini norocoși decât ei, precum și de maturitatea de care au dat dovada în cadrul întrevederii.

Doresc sa înmânez Președintelui PE petiția semnată de către 13,379 de persoane. 

Concluzii

Domnule Președinte,

Domnule Comisar,

Stimați colegi,

Uniunea Europeană are datoria de a proteja și de a încuraja protejarea drepturilor fundamentale de către statele cu care are relații comerciale. Acest dosar nu este unul pur tehnic, nu putem să delimităm comerțul  cu produse textile de munca forțată a copiilor în câmpurile de bumbac. Ar constitui o ipocrizie ca Parlamentul European să aprobe protocolul care modifică Acordul de parteneriat și cooperare cu Uzbekistanul înainte ca acesta să permită accesul observatorilor OIM și înainte de a avea garanții clare că Uzbekistanul a implementat reforme concrete, care au dat rezultate substanțiale, astfel ca practica muncii forțate a copiilor să fie efectiv în curs de eradicare.

Nu este suficient ca Uzbekistanul să ratifice convențiile OIM și ONU referitoare la drepturile omului, drepturile politice și civile și drepturile copiilor, dacă acestea nu sunt și implementate. Uniunea Europeană dispune de influența politică necesară pentru a convinge Uzbekistanul să realizeze reforme concrete pentru a atinge democrația. Exporturile UE de textile şi de haine către Uzbekistan nu însumează mai mult de 0,05% din total. Pe de altă parte, Uniunea este unul dinte principalii importatori ai bumbacului provenind din Uzbekistan. Acest lucru ne conferă responsabilitatea morală de a lua atitudine.

Atât timp cât Uzbekistanul refuză accesul deplin al OIM, UE ar trebui să demareze o anchetă privind retragerea temporară a drepturilor legate de Sistemul generalizat de preferințe pentru bumbacul uzbec. Uniunea Europeană nu trebuie să acorde acces preferențial importurilor de bumbac produs utilizând munca forțată a copiilor.